20 Ian 2020 - 20:07       


 
Navigator 

Căutare 


Advertising. 

 

 

 

Căutare GOOGLE




Cortez (III)/ de Marius Constantinescu. GALERIE FOTO
   Tipărire
Ziarul Financiar Autor: Ziarul de Duminica 22

.08.2013 Voi siete la luce, e l?ombra son io* Giorgio Gualerzi, critic muzical Mi s-au innegrit de praf mansetele camasii. Viorica tuseste. A alege fotografii, a te opri la cateva zeci din cateva mii, nu e chiar cel mai usor lucru. Greu sa renunti la unele, imposibil la altele. Voi pleca de la Paris cu materiale in greutate de... optzeci de euro supliment de bagaj la Lufthansa. Voi fi Cerberul care va taia si va spanzura in el. Ingrata indatorire.   ? Dirijori despotici? ? Despotici cu mine mai salcam! Cam greu... ? Multi cantareti romani ? Eugenia Moldoveanu, Angela Gheorghiu... ? s-au plans de colaborarea cu Riccardo Muti. ? Aveau si de ce. Ca muzician, era foarte bun. Noi am cantat mult ? Aida la Viena, dar si concerte, Das Klagende Lied de Mahler, ne intelegeam foarte bine. Intr-o zi, tot la Viena, ne-am revazut. Eram in spectacole diferite. Ma opreste si imi spune: ? Sai che l?anno prossimo faccio La forza del destino e ho fatto tutto il cast. Manca solo la Preziosilla. Per favore, me lo fai, perche voglio che sianno tutti grandi! ? Guarda, Riccardo, io questo ruolo, anche se mi muoio di fame, non lo faccio mai! Fammi tutto quello che vuoi, ma non questo! Nu mi-a placut niciodata Preziosilla, in plus, daca nu l-am facut cand eram tanara, ce rost mai avea sa il fac atunci? Parca i s-a pus ceva sub nas instantaneu. A pufnit si a dat sa plece. ? Nu te supara, e dreptul meu! Nu am sa fac nici­odata rolul asta! ? Bene, bene... De atunci, nu am mai vorbit si nu am mai cantat cu el. Dupa un timp, iar ne vedem si il opresc: ? Stop. Vreau sa te uiti in ochii mei: ai auzit vreodata ca am cantat Preziosilla? Ti-a spus cineva ca te-as fi vorbit de rau? Perche ti puzza sotto il naso? ? A, no, ti pare, non ? vero! ? Guarda, suntem inca tineri amandoi si mai avem meserie de facut. Tu, daca ai sa auzi vreodata ca eu am facut rolul asta, sa-mi dai doua perechi de palme! Au trecut treizeci de ani de atunci. Am auzit ca s-a mai relaxat cu varsta, ca i-a facut un copil unei plasatoare de la Scala... El era bun simfonist, dar nu cunostea vocile chiar la fel de bine. De cateva ori, mi-a cerut niste lucruri care m-au facut sa ii spun: ? Riccardo, fallo tu, per vedere com??! Quanti chili d?aria bisogna prendere per fare questa frasi? A che ti serve? Prin anii optzeci, Scala voia sa faca din nou Aida cu mine. El dirija si a spus: ? A, no, io prendo i miei artisti! Asa s-a intamplat si multi ani dupa, cand as fi putut canta, tot la Scala, Dialogurile Carmelitelor cu Leontina, doar ca dirija tot el si era si director muzical. E o persoana foarte ranchiunoasa. Daca Abbado a inteles ca nu pot face Wozzeck, Riccardo sub nicio forma. ? Dar de ce nu ati cantat niciodata cu James Levine? ? Nu stiu, pentru ca tinea la mine. Nu ne suprapuneam repertoriul. De cate ori eram la Met, aveam o sticla de sampanie de la el in cabina. Bun dirijor, indragostit de cantareti!   Brusc, simt nevoia sa intreb: ? Era Italia un model de seriozitate si organizare? ? La nivel general, da. La nivel personal, sa te fereasca Dumnezeu de momentul cand un italian iti spune ci penso io*. ? Ce vreti sa spuneti? ? Terminasem un spectacol cu Oberto la temutul Teatro Regio din Parma. Locuiam la Bologna si faceam naveta, ca nu era departe. Ei bine, am salutat publicul, m-am schimbat cu o rochie lunga, mi-am pus un turban pe cap, ca sa nu mai fie nevoie sa ma recoafez, blana pe umeri si am iesit sa ii intalnesc pe cei care asteptau autografe in fata teatrului. Pentru ca eram cu ansamblul de la Teatro Comunale, am rugat sa mi se gaseasca o forma de transport imediat dupa spectacol pentru a ajunge acasa, la Bologna. Ci penso io! imi spunea ba unul, ba altul... La un moment dat, prinsa cu autografele, nici nu mi-am dat seama ca nu se mai vedea nici umbra de colegii mei. Ci penso io... si ma lasasera de izbeliste, in miez de noapte, in fata teatrului! Machiata de scena, in rochie lunga, turban si blana, iti dai seama ce aratare eram! Nu-ti spun ca opreste o masina de politie exact in fata mea... Moarta de rusine, le explic ca am avut spectacol la Regio si ca... am ramas de nevoie, ca au uitat sa ma ia! Noroc ca domnii politisti au fost gentili, m-au suit in masina si m-au condus pana la gara, unde m-au urcat intr-un tren de noapte care mergea la Bologna. Ei bine, dragule, trenul era plin numai cu muncitori si cu... pasari de noapte! Eu, printre ele, cu turbanul si cozile la ochi, boita toata... Am primit la ocheade si... cantariri din ochi in acel drum cu trenul cate nu am vazut in viata mea! Ciudat, insa, nimeni nu m-a intrebat nimic... Si era arhiplin. Nici macar o strapontina libera. Moarta de oboseala, nu mi-a mai ramas decat sa ma refugiez intr-o toaleta a vagonului. Venea cineva, apucam beauty case-ul in mana, ieseam, isi facea treaba, intram si imi ocupam iarasi locul. A fost cumplit! Ci penso io... ? Si nu le-ati zis a doua zi? ? M-am suparat, m-am infuriat, mi-am invatat lectia, mi-a trecut si... am ras. Tot rad de atunci. Cum s-ar putea altfel? Duc cu mine in permanenta grija ca trecerea pe hartie a unor episoade suculente in oralitatea lor le-ar putea ciobi din autentic si din savoare. E bine s-o citesti pe Viorica. E mult mai bine s-o asculti.   Din volumul Cortez de Marius Constantinescu, in pregatire la Editura Baroque & Arts, colectia savoir-vivre. Cuvant inainte: Mihai Stan. Ilustratia copertei: Ana Wagner Material iconografic ?Viorica Cortez, arhiva personala
Publicat de:
Vineri, 23 August 2013 - 09:20 AM
 

Cortez (III)/ de Marius Constantinescu. GALERIE FOTO | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
 
 
Acces...

Ziarul personal  Interceptor   Universul padurii   Consumator online   Fundatia rel=   Editura rel=   Panorama rel=   foto zp  as info  consulat uruguay   buzu