11 Dec 2017 - 02:06       


 
Navigator 

Căutare 


Advertising. 

 

 

 

Căutare GOOGLE




Cum arata o tara de succes. Si de ce noi nu suntem una
   Tipărire
România liberă Cum ştim dacă Romania evoluează sau nu, dat fiind că ţările de acest tip au totdeauna evenimente multe şi schimbări pe fond puţine? Cu alegerea lui Klaus Iohannis in noiembrie 2014 am arătat că există o majoritate de romani care vor o ţară altfel şi in decembrie majoritatea credea că ţara merge intr\'o direcţie bună

. Distanţa de la ţara reală la ţara altfel pe care ne-o dorim trebuie insă evaluată. E mai mică in 2015 decit a fost in 2014, sau 2012, sau 2010? Cum ştim unde mergem, şi dacă mergem undeva? Avem prognozată o creştere anuală pentru acest an şi la anul in jur de patru la sută, asta e bine: dar ne trebuie zeci de ani in asemenea ritm ca să realizăm celebra convergenţă. Estonia a reuşit cel mai bine din fostele ţări comuniste in acest proces, a ajuns in 2013 la circa 18 000 de dolari (metoda Atlas) pe cap de locuitor, apropiindu-se de Grecia şi Portugalia, precedentul val de integrare europeană, care au in jur de 21-22000. Noi suntem de abia un pic peste 9000. Germania are 47 000. Estonia a reuşit de asemenea cel mai bun scor de control al corupţiei, care a precedat cu caţiva ani scorurile bune economice.Guvernul Ponta ar putea pretinde că nu a condus ţara aşa de rău, 2015 fiind cel mai bun scor in topul Competitivităţii Globale pentru Romania (cel mai rău l-a obţinut guvernul Tăriceanu, ca şi cel mai mare procent de cheltuială bugetară, 40%- straşnic guvern liberal am avut, au cheltuit mai mult ca socialiştii), dar diferenţele nu sunt semnificative. Pe toate palierele de guvernanţă, inovare şi competivititate problema nu e doar că suntem pe ultimul loc in UE, ci că nu ne mişcăm de acolo. Ţara nu e in pragul vreunei catastrofe, dacă stagnarea şi corupţia instituţionalizată nu ar fi catastrofe in sine, şi dacă exemplul unor ţări ca Estonia, care şi-au triplat performanţa economică şi au ajuns in top global la bună guvernare şi inovaţie administrativă (E-stonia) nu ar arăta că pot exista tranziţii reuşite, că liderii sau partidele bune, cu viziune, pot trage o ţară inainte.Indicatorii de guvernare nu arată nici ei vreo evoluţie. Captura cea mai rudimentară, adică contractele date la firme favorite in proporţie de peste 50 la sută din bugetul unei entităţi de stat erau - ca valoare- 18.5% in 2006 şi 18.6 % zece ani mai tarziu in domeniul cel mai sensibil al construcţiilor, deci nu se schimbă nimic, nici de formă- iar asta e departe de a fi totalul capturii, deşi e prima estimare pe zece ani de contracte1 (ne-a luat un an să adunăm toate contractele de peste un milion de euro). Corupţia e instituţionalizată exact cum era la finele comunismului (guvernul central şi consiliile jdueţene sunt la fel de capturate de interese private), iar libertatea, la o societate de supravieţuire, săracă şi profund imorală, nu a adus o asociere pentru binele mai inalt, ci doar probleme de acţiune colectivă. Presiunea UE şi SUA, combinată cu eforturile unor ONG şi a unor fragmente de presă independentă, au creat un inceput de justiţie independentă bazat pe insule de performanţă in DNA şi cateva curţi de justiţie din Romania, ameninţate deopotrivă de corupţia incă persistentă din magistratură şi de incercarea de a o controla prin serviciile secrete. Dar acum că DNA a inceput să cureţe Buzăul, Caraşul, Prahova, judeţe care par integral mafiote dacă citeşti rechizitoriile, se vor schimba regulile jocului in aceste locuri? Americanii şi europenii au investit in Băsescu crezand că el va livra bunurile, dar Romania nu a evoluat pentru că pe de o parte Băsescu proteja DNA, dar pe de alta crea oportunităţi pentru Udrea, Cocoş, Bica şi ai lor. Riscul ca şi acum să se intample la fel e foarte mare.In aceste două săptămani am să arăt cum arată un cerc virtuos in materie de bună guvernare pe baza singurelor cazuri identificate global in ultimii cinzeci de ani: Chile, Uruguay, Costa Rica, Estonia, Georgia, Taiwan, Botswana şi Coreea de Sud sunt unicele ţări care au reuşit să treacă de la un regim in care clientelismul şi corupţia erau frecvente la unul in care au devenit excepţii. Intreaga analiză a acestor ţări o puteţi citi in capitolul cinci al ultimei mele cărţi publicată de Cambridge University Press aici, cu rapoarte de ţară in profunzime aici. Acolo vedeţi şi de ce am ales ţările astea şi nu altele - nu mă pot intinde aici. Efortul nostru de a documenta aceste ţări face parte din proiectul meu de cercetare UE FP7 ANTICORRP şi e singular: nimeni altcineva nu a finanţat şi documentat cum reuşeşti in lupta cu corupţia, avem prea puţine cazuri de succes. Despre cum nu reuşeşti, mai ales pe linia agenţiilor anticorupţie, literatura e vastă, dar despre succese nu era mai nimic pană acum. Ce urmează sunt cateva concluzii sumare.Studiile mele asupra cazurilor de reuşită in materie de bună guvernare arată că aceasta e rezutatul unui pachet vast de politici in care partea judiciară joacă un rol mic şi nu reuşeşte nicăieri să rezolve ceva pe cont propriu. Corupţia sistemică nu poate fi rezolvată pe cale judiciară, deşi e important ca justiţia să ajungă să dovedească că nimeni nu e deasupra legii. Italia are cea mai avansată anticorupţie judiciară, şi nu e un succes, a regresat, nu a progresat, in timpul cat a fost in UE. Politicile acestea vizează reducerea discreţiei administrative prin deschidere economică, debirocratizare, reducerea economiei informale, simplificarea legislaţiei, transparenţă bugetară completă, de la bugetul de stat la bugetul fiecărei şcoli sau spital public, eliminarea monopolurilor de orice fel, şi o intensă activitate de supraveghere a presei şi societăţii civile.Corupţia trebuie impiedicată să se producă, oportunităţile pentru ea trebuie reduse sistematic, şi cat mai devreme. Cum imi spune primul ministru estonian Mart Laar in acest interviu, să arestezi oameni e uşor (discuţia e despre Ucraina, unde acest lider, care a condus reuşita Estoniei preţ de două mandate, la inceputul primului avand 32 de ani, a incercat să dea sfaturi bune, dar fără succes. Să previi corupţia schimband logica legislaţiei e greu. Ucraina urmează sfaturile internaţionale proaste, adică s-au apucat să aresteze miniştri din şedinţele de cabinet (un perfect precedent pentru cand vor veni inapoi cei pro-Rusia şi ii vor areste pe ai noştri), dar nu atacă cu nimic organizarea economică producand corupţie. Cum ar veni la noi, politicienii se ocupă ca regiile autonome monopoliste gen Romsilva sau electricele sau gazul să aibă frau liber la jefuit populaţia, şi societatea civilă fugăreşte fiecare copac tăiat in parte, sau DNA umflă pe care poate in rarele ocazii cand prinde vreun denunţ. Nu ajungem nicăieri dacă nu schimbă cineva regulile jocului.Deşi ţările astea sunt mai degrabă liberale, e onest să spun clar că nu o ideologie anume aduce buna guvernare. Uruguay e destul de la stanga (cheltuielile şi ocuparea forţei de muncă in sectorul public sunt foarte mari), Estonia sau Chile sunt la dreapta (austere, state minimale) dar au reuşit la fel de bine să controleze corupţia, conceptul de firme favorite aproape că nu există acolo. Toate au legislaţii clare, simple, realizate prin consultare. Creştin democraţi animaţi de egalitarism catolic, anarhişti de stanga conduşi de neincredere in stat, fostă guerillă marxistă care a caştigat alegerile şi a dat la toţi săracii ceva, lăsand practic fără obiectul muncii pe intermediarii locali care promovaseră alocările preferenţiale ani de zile, ofiţeri integri şi anticomunişti feroci, găsesc contribuţii de la toate aceste grupuri.Controlul corupţiei a fost realizat secundar ca urmare a altor reforme, şi nu prin agenţii specializate de represiune, dar o birocraţie de calitate şi recrutată pe merit in zona controlului a avut un mare rol. Taiwan şi Coreea au tradiţia confucianistă, a fi funcţionar la stat e o mare onoare şi cei mai buni oameni sunt pregătiţi şi recrutaţi, excelent plătiţi. Mart Laar spune că nu există ţară pe lume care să nu poată construi un serviciu civil pe bază de merit- dacă vrea- şi că asta aduce buna guvernare. Or, noi ne pregătim iarăşi să mărim salarii la funcţionari care nu au fost selecţionaţi pe merit, după ani de politizare in care cine lucrează la Guvern sau Preşedinţie sau Parlament a fost mai degrabă contraselectat. Le dăm acuma pensii privilegiate la toţi, tocmai a promulgat Klaus Johannis.Grupuri de oameni dedicaţi şi care au luptat ani de zile au realizat reformele astea. In Uruguay, un mic think tank desenase esenţialul cind a venit lovitura de stat militară- le-au pus in practică 20 de ani mai tarziu, cand presiunea era mare să arate că civilii sunt mai curaţi decit militarii. Grupul de disidenţi ai lui Laar a venit la guvernare cu toate legile scrise, in 1992, şi le-au trecut prin majoritate de un singur vot, cu o mobilizare exemplară, cum povesteşte aici. Miracolele nu sunt uşor de realizat. Aş vrea să intreb acuma cate proiecte de legi au fie PSD, fie PNL in sertar care ar modifica fundamental in Romania, de exemplu, discreţia cheltuieilor clientelare. Vă spun eu: zero barat, deşi am avut grijă să promit asta in programul lui Klaus Johannis. In Taiwan, o asociaţie de magistraţi care a inceput ca un club (cum a fost la noi SoJust) a reuşit treptat să ocupe funcţiile importante şi pe parcursul mai multor ministeriate să construiască o justiţie democratică şi imparţială, cu preţul unor mandate scurte, pentru că şefii lor politici ii dădeau afară de cum ieşeau controverse. Nu contează: oricine venea mai făcea o bucăţică din treabă.Ţările care au reuşit au avut modele pe care le-au emulat, nu li s-au băgat pe găt reforme de străini. Topul ţărilor care au primit asistenţă anticorupţie internaţională e unul de eşecuri- Ucraina, Nigeria, Egipt, Vietnam, Balcanii de Vest, Bulgaria, etc. Ce funcţionează sunt localnici pasionaţi care vor ei să fie ca alţii- estonienii ca finlandezii, coreenii ca japonezii, slovenii ca austriecii şi adoptă ei singuri reformele pe care le vor şi de aceea le şi pun in practică.Toate ţările astea, fără excepţie, au progresat pe parcursul mai multor cicluri in care ambiţia a fost mare, de supravieţuire in condiţii grele, de război rece sau reinvenţie naţională. Costa Rica e prima ţară din lume care a desfiinţat armata, dar şi cea mai veche democraţie neintreruptă din America de Sud. Ca şi in Georgia, clădirile bunei guvernări arată enorma ambiţie a acestor oameni. Cel mai mare zgarie nori in Costa Rica e clădirea Controlorului General, in Georgia majoritatea birourilor unde cetăţenii cer autorizaţii de tot felul au fost puse intr-o singură clădire de sticlă cu un ghid care rezolvă cu minim timp alocat problemele fiecăruia. In Estonia cu cardul de identitate votezi, plăteşti impozitele sau parcarea. Ca să creezi un stat performant trebuie să-l vrei, să-ţi propui aşa ceva.Poate or să mă invidieze unii că m-am distrat grozav scriind cartea asta. Sigur, am invăţat enorm, lucrand ca statistician, etnograf şi jurnalist, mergind să cer autorizaţii de deschis o firmă la Montevideo, Seoul sau Tbilisi, ca să văd cum merge treaba, nu doar că cred pe cuvant ce mi se spunea. Am cunoscut oameni extraordinari, dar am şi lăcrimat tainic in fiecare zi de distanţa pe care o simţeam intre ce ştiu eu că e acasă (sau in Albania, sau in Ucraina, ţări unde am tot lucrat, fără folos) şi aceste modele. Cu Laar am vorbit şi de ce a eşuat Emil Constantinescu. Echipa mea de cercetare din Berlin la Mundialul de anul trecut a pariat doar pe ţările noastre de lucru- nu ştiu cum se face că ţări mici ca Uruguay sau Costa Rica au echipe de fotbal aşa de performante? Cand avionul meu Aeroflot s-a stricat la Talin şi a trebuit să mai stau o noapte localnicii mi-au spus că am noroc să mai prind o zi in mica lor ţară grozavă. Acelaşi sentiment de mandrie l-am văzut peste tot. Vă asigur că face toţi banii.Asta am sperat eu că putem incepe anul trecut in noiembrie cand a caştigat Klaus alegerile. In acest moment ideea pare hazardată. Săptămana viitoare o să construiesc două scenarii pentru Romania, cum ar fi dacă am fi intrat pe cercul virtuos, ca ţările de mai sus, şi cum ar arăta lucrurile dacă suntem tot in vechea lume vicioasă pe care o ştim.1 Doroftei, M., Dimulescu, V. 2015. \\\'Romanian public procurement in the construction sector. Corruption risks and particularistic links\\\', Pachetul de cercetare 8 \\\'Corruption, assistance and development\\\' din cadrul proiectului \\\'ANTICORRP – Anti-corruption Policies Revisited\\\', disponibil la http://anticorrp.eu/wp-content/uploads/2015/06/D8.1.5-Romania.pdf Castiga un card cadou cu 2000 de lei pe el! comenteaza /* (c)
Publicat de:
Joi, 23 Iulie 2015 - 06:59 AM
 

Cum arata o tara de succes. Si de ce noi nu suntem una | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
 
 
Acces...

Ziarul personal  Interceptor   Universul padurii   Consumator online   Fundatia rel=   Editura rel=   Panorama rel=   foto zp  as info  consulat uruguay   buzu