27 Iun 2017 - 06:31       


 
Navigator 

Căutare 


Advertising. 

 

 

 

Căutare GOOGLE




“Stimabile, ai putintica rabdare, docomentul”
   Tipărire
Financiarul “Trahanache: Cum intru se scoala cu respect si ma pofteste pe fotel

. “Venerabile”-n sus, “venerabile”n jos. “Imi pare rau, ca ne-am racit impreuna, zice el, ca eu totdeauna am tinut la d-ta ca la capul judetului nostru…” si in sfarsit o suma de delicateturi… Eu serios, zic: “Stimabile, m-ai chemat sa-mi arati un docoment, arata docomentul!” Zice: “Mi-e teama, zice, ca o sa fie o lovitura dureroasa pentru d-ta, si ar fi trebuit sa te pregatesc mai dinainte, d-ta un barbat asa de, si asa de…” si iar delicateturi. Zic iar: ”Stimabile, ai putintica rabdare, docomentul”…  Am inceput acest material cu un citat din capodopera dramaturgiei romane, “O scrisoare pierduta” si care poarta semnatura inegalabilului Ion Luca Caragiale. Parcurgand zilele acestea relatarile media legate de controversatul contract incheiat intre statul roman si compania Bechtel, nu poti decat sa te convingi de faptul ca marele dramaturg nu a murit, ci este printre noi. Situatia de acum seamana izbitor cu intriga din “O scrisoare pierduta”, piesa de teatru scrisa in 1884 si care de atunci face deliciul publicului. Intriga piesei este construita pe traseul sinuos al scrisorii amoroase scrise de prefectul Tipatescu si care se rataceste pe drumul catre sotia infidela a sefului partidului aflat la putere, Trahanache. Replica fidela a vietii de partid din acea vreme marcata de interese personale in care totul era de vanzare, scrisoarea este pretextul pentru negocierea locului de deputat pentru circumscriptia pastorita de Trahanache. Probabil ca unii dintre dumneavoastra isi pun intrebarea ce legatura exista intre piesa lui Caragiale si fauna politica romaneasca de acum. Ca si in piesa lui Caragiale, intriga se invarte in jurul scrisorii pierdute intruchipate acum in contractul incheiat acum 10 ani de cabinetul Nastase cu firma Bechtel, contract care a costat statul roman 1,5 miliarde $ pentru realizarea a 52 de kilometri de autostrada. Un contract care de mai bine de trei luni este cautat cu asiduitate la Ministerul Transporturilor si este subiect de disputa politica care, culmea!, a ajuns la DNA institutia suprema in materie de anticoruptie. De ce la DNA si nu la Politie, Parchet sau SRI stiu cei care fac plangerea si care cunosc mai bine decat oricine prevederile contractului in speta.   Cine si ce rol joaca in aceasta piesa? O intrebare la care nu este greu de raspuns analizand atent declaratiile celor implicati. In prima linie se afla prefectul Tipatescu jucat de actualul ministru delegat pentru proiecte de infrastructura de interes national si investitii straine, Dan Sova. Rolul lui Nae Catavencu este interpretat de fostul ministru al transporturilor, Anca Boagiu, si care stie unde este scrisoarea (a se citi: contractul) pe care prefectul Trahanache nu-l gaseste (sau cel putin asa sustine). Intriga are la baza implicarea lui Zoe (familia lui Dan Sova) in redactarea scrisorii (contractului) si care este acuzata de Catavencu (Anca Boagiu) ca “familia Sova, mama si fiul, au gestionat contractele Bechtel cu mult interes”.  ”Fiul Dan Sova, prin firma sa, a reprezentat o parte contractuala, mama Sova si partenerii sai au reprezentat cealalta parte contractuala. Iata unde sunt banii dumneavoastra!”. In constiinta, la inceputul lunii, Catavencu depune o plangere penala la Parchetul ICCJ impotriva lui Tipatescu acuzandu-l pe acesta ca ascunde scrisoarea originala. Tipatescu nu se lasa mai prejos si depune la randul sau o plangere penala la DNA in cazul pierderii scrisorii originale. Intre timp apare un alt personaj cheie al piesei, Cetateanul turmentat, care se adreseaza presei sustinand ca a gasit scrisoarea. Ca dovada, acesta remite doua file din aceasta si, dand dovada de impartialitate ca “tot romanul”, mentiona in mesajul remis revistei Capital: “Buna ziua, Atasat gasiti 2 pag din contractul care nu se «gaseste» daca va intereseaza va rog sa ma contactati. O zi buna!”.  Cu alte cuvinte, este o traducere a memorabilei replici a Cetateanului turmentat: “Da… o am la mine. (cautandu-se prin buzunare). Ehei! D. Nae zicea ca-mi da zece poli pe ea; zic: nu trebuie, onorabile, parale… slava Domnului… apropitar sunt (sughite), alegator… (sughite si se cauta mereu.) Vorba e… eu (sughite), eu pentru cine votez? (se opreste din cautat si cu simplicitate.) Am pierdut-o! (se mai cauta, apoi cu hotarare.) Am pierdut-o!” Dincolo insa de ilaritatea intregii situatii, nu se poate neglija faptul ca schimbul de replici dintre combatantii piesei pe care am putea-o numi “Un contract pierdut” seamana confuzie printre cetatenii Romaniei si vine pe fondul unor tensiuni sociale in crestere. Preluand strategia romana “Paine si circ”, clasa politica romana ne ofera, in ultima perioada, mai mult circ decat paine.  Neglijand problemele reale ale societatii romanesti, criza profunda in care se adanceste economia Romaniei indiferent de statisticile guvernamentale, cresterea alarmanta a ratei somajului sau spirala ascendenta a preturilor, alesii nostri se arata mai interesati de cate frumuseti au trecut pragul Parlamentului, pregatindu-le colegelor parlamentare un concurs de Miss sau de cine, cati bani cheltuie in concediu si mai ales de sursa de provenienta a acestora. Disputa dintre palate se adanceste pe zi ce trece, iar batalia a trecut de simple admonestari si critici “constructive”. In timp ce presedintele Basescu acuza guvernul de proasta gestiune a agriculturii si esecul rasunator al privatizarii CFR Marfa, premierul Ponta se plange ca presedintele nu lasa executivul… sa munceasca! “Ne-am intors la 2012, noi vrem sa muncim, presedintele nu ne lasa nici la transporturi, nici la agricultura” se lamenta in fata presei Victor Ponta. Fara a da dreptate uneia sau alteia dintre parti - comentariile sunt oricum de prisos - cei implicati in actul decizional la nivel national ar trebui sa se trezeasca la realitate pentru ca Cetateanul turmentat de avalansa declaratiilor politice sa nu exclame la un moment dat: “Vorba e… eu (sughite), eu pentru cine votez?”. O intrebare care isi poate gasi raspunsul in aceiasi piesa de teatru in care batalia politica are ca si castigator pe Agamemnon Dandanache, candidatul trimis de la centru pentru a fi ales deputat in judetul X. Respins de comitetul central pentru orice fel de candidatura, fiind considerat ca nu este “marcant”, acesta “gaseste” scrisorica de amor adresata de “catre becherul meu, de la nevasta unui prietin. - Nu spui tine… persoana insemnata“. Asta ii permite sa-si asigure, prin santaj, locul in Parlament, iar, in final, cu toate ca “becherul” ii asigurase postul de deputat, Dandanache nu-i inapoiaza scrisoarea, ci o pastreaza, pentru ca “mai trebuie s-aldata… La un caz iar… pac! La “Rasboiul”. Nu putem incheia fara a-l cita pe regretatul scriitor Octavian Paler: “Trahanache e marginit si influent. Catavencu e veros, lipsit de scrupule. Agamita Dandanache e decrepit si cu pretentii. Totusi, in comparatie cu Catavencii, Farfurizii si Tipatestii de azi, lumea lui Caragiale pare aproape idilica! E chiar capabila sa se mantuie prin rasul pe care-l provoaca, pe cand demagogii, carieristii, canaliile de azi n-au haz. In fata lor, rasul se transforma in grimasa”. Danut Dudu
Publicat de:
Vineri, 23 August 2013 - 09:20 AM
 

“Stimabile, ai putintica rabdare, docomentul” | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
 
 
Acces...

Ziarul personal  Interceptor   Universul padurii   Consumator online   Fundatia rel=   Editura rel=   Panorama rel=   foto zp  as info  consulat uruguay   buzu